Salutare! Imaginea de mai jos este prima fotografie facuta vreodata si surprinde vederea exteriorului casei lui Joseph Nicephore Niepce din 1826. Metoda utilizata de acesta este, ceea ce va fi denumit tocmai datorita francezului Niepce, heliografie un proces fotochimic prin care imaginea se imprima pe placute de cupru. 193 de ani mai tarziu, oamenii de stiinta au reusit cu ajutorul telescopului event horison sa fotografieze pentru prima data un corp ceresc a carui existenta era anticipata, dar nedovedita concret, mai exact, o gaura neagra.

Prima fotografie facuta vreodata
Prima fotografie facuta vreodata

Dupa cum probabil stiti, gaura neagra surprinza foto se afla in centrul galaxiei Messier – 87 la 55 de milioane de ani lumina distanta de noi. Se spune ca uneori stiinta e mai ciudata decat fictiunea, ceea ce este valabil in cazul gaurilor negre, fenomene discutate pentru prima data in 1783 de catre john Michell. Conform argumentului acestuia, daca o particula ar fi lansata vertical, asemenea unui tun, aceasta ar avansa in aer pana la un moment dat, cand datorita gravitatiei, ar incetini pana cand s-ar opri si ar reveni pe suprafata Pamantului. Insa daca velocitatea particulei lansate este mai mare decat variabila vitezei cosmice, atunci particula ar scapa de efectul gravitatiei, deci ar evada campului gravitational

Daca aceasta variabila cosmica este de 11 km pe secunda pe Pamant, ei bine, lumina, care calatoreste cu 300.000 de km pe secunda poate scapa usor gravitatiei Pamantului. Aici intervine partea interesanta, Michelle a propus un nou concept, o stea, un corp ceresc cu o forta gravitationala atat de puternica, incat nici macar viteza luminii sa nu fie suficienta pentru a evada. Astfel a luat nastere conceptul gaurii negre, care in fond nu este nici macar o gaura, ci o singularitate care nu permite luminii sa scape, astfel luand aspectul unui void, al unei pete intunecate. Este extrem de greu sa fotografiezi ceva ce inghite lumina..si in ciuda reprezentatiilor din filmele science fiction, realitatii ii lipseste culoarea…ce culoare are universul? Negru? Daca asta a fost si raspunsul vostru nu este de condamnat..Inca din secolul al 17 lea cele mai luminate minti ale omenirii au incercat sa gaseasca un raspuns la aceasta intrebare..daca universul este infinit si contine, evident un numar infinit de stele precum soarele, de ce noaptea cerul este negru si nu plin in totalitate de lumina?

Ei bine, acesta este paradoxul lui Olbers sau paradoxul fotometric, numit dupa astronomul german heinrich Wilhelm Olbers in 1823, acest paradox spune ca intr-un univers infinit cerul noptii ar fi complet iluminat de stele, fiind astfel orice altceva in afara de negru. O prima explicatie a paradoxului fiind data chiar de Olbers care a presupus ca norii de praf absorb mare parte din lumina stelelor…insa, si acesti nori la randul lor fiind incarcati cu lumina ar trebui sa devina luminosi, amplificand astfel fenomenul. Originea paradoxului dateaza chiar din secolul 6 cand calugarul grec Cosmas Indicopleustes a adus in discutie aceasta problema in lucrarea sa Topographia Christiana. Ulterior, Kepler, Edmond Halley si multi altii au dezbatut aceasta intrebare.

Primul raspuns plauzibil a venit din partea celebrului poet american Edgar Allan Poe, care a scris in lucrarea sa Eureka din 1848, ca problema reala este reprezentata de distanta dintre noi si stele, nu neaparat de numarul acestora. Astfel, si in ipoteza unui univers infinit, lumina stelelor aflate la distante incredibile fata de Pamant, nu a ajuns inca la noi, . Acelasi concept este prezentat si de poetul roman Mihai Eminescu in poezia sa, la steaua, poezie in care autorul pare sa fii posedat cunostiinte astro-fizice, din moment ce exprima cu 20 de ani inaintea lui Einstein, un posibil concept al teoriei relativitatii…si cu toate ca nu are un fundament matematic, poetul romantic intelegea ca cerul noptii este de fapt o imagine a trecutului, luminile pe care noi astazi le vedem pe cer, putand proveni de la corpuri ceresti de mult disparute.

Daca ochiul uman nu poate depasi intunericul aparent, in 2003 telescopul hubble a scos la iveala adevarul din spatele teoriilor mentionate anterior. Fiind indreptat catre ceea ce se credea a fi cel mai liber loc din universul observabil, pe parcursul a 11 zile telescopul a surprins aproximativ 10.000 de noi galaxii despre exitenta carora nu se stia nimic pana la momentul respectiv.

In 2001 Karl Glazebrook si Ivan Baldry au incercat sa calculeze o medie a culorilor prezente in univers, oferind un raspuns intrebarii din titlul acestui clip..alb cu nuante de verde..s-au razgandit la scurt timp in 2002 sustinand ca au reanalizat lumina provenita de la 200.000 de galaxii, raspunsul pentru care toata lumea este inca aici, fiind bej asemenea unui latte, si surprinzator, culoarea atribuita universului a primit denumirea de latte cosmic multumita lui Peter Drum care a venit cu propunerea. Cu toate acestea bej, este o caracterizare mult prea banala a paletei de culori pe care noi o putem studia astazi uitandu-ne la cer.

Nici nu trebuie sa ajungem prea departe. Pana in 2030, hitul lui Smiley, plec pe marte ar putea brusc sa devina din fictiune, realitate…pana in 2030 cercetatorii estimeaza ca omenirea va calca pentru prima data pe suprafata planetei rosii…rosul este o culoare atribuita planetei din cauza prafului din atmosfera acesteia, pe suprafata, vorbim de nuante complet diferite. Primele fotografii ale planetei Marte au fost facute de Viking 1 la 7 ani dupa aselenizarea lui Neil Armstrong. Ce continea imaginea? ei bine, un peisaj dezolant, un desert rosu cu roci negre, ceea ce era de asteptat. Problema este ca pozele facute de sondele Viking pe marte in 1976 nu erau color.

Fiind colorate ulterior, procesul a fost mai mult un joc de noroc din moment ce nimeni nu a fost inca acolo, deci ca rezultat, nimeni nu poate stii cu exactitate ce culoare are. Noul Rover trimis de catre nasa pe marte, Spirit a captat imagini ce arata un sol colorat predominant maro cu nuante de verde. Este interesant cum roverele Nasa din 2006 apreciaza culorile in aceeasi maniera in care o faceau Grecii antici acum 2500 de ani. Daca l ai fi intrebat pe Homer ce culoare are cerul ziua, acesta nu ar fi raspuns albastru, ci bronz. In vasta opera Iliada si Odisea, homer mentioneaza doar 4 culori, acestea fiind alb, negru, un verde galbui folosit pentru descrierea mieri si rosu spre mov pentru sange.

In teoria lui Darwin, grecii antici asociau culorile cu starea de agregare a obiectelor, cu cat de proaspat era un aliment de exemplu, si nu cu notinea de culoare din zilele noastre. Limba si evolutia ei ne arata ca perceptia culorilor efectiv variaza atat de mult incat galezii nu au in vocabular termeni care se indice culorile maro, gri, albastru sau verde. Regula care aparent pare sa fie valabila in cele mai mutle cazuri, pleaca de la alb si negru, a treia culoare fiind rosu, a 4a si a 5a verde si galben, a 6a albastru si a 7a maro.

Chromofobia este frica de orice inseamna culori..in contextul stelelor, spre exemplu, nu prea putem aplica aceasta fobie deoarece culoarea unei stele este legata implicit de masa si temperatura acesteia. Avand nuante ce variaza intre rosu si albastru, am putea spune ca rosul reprezinta intensitatea cea mai mica a unei stele cu sub 3500 de kelvin. Soarele nostru, alb-galbui reprezinta o stea de mijloc cu o temperatura de aproximativ 6000 de kelvin. Daca urcam stacheta la 12.000 de kelvin obtinem stelele albastre, cele mai fierbinti din univers, de altfel. Tocmai cu ajutorul stelelor a fost selectata si culoarea finala a universului. Pentru a diferentia nuantele universale cercetatorii s-au folosit de lumina despre care am discutat mai devreme, ajungand la concluzia ca majoritatea stelelor au aparut acum 5 miliarde de ani, iar ceea ce se poate observa de pe Pamant este lumina unor stele in primele stagii de dezvoltare.

Ne apropiem de finalul clipului, si in continuare nu suntem lamuriti in totalitate. Daca nu se poate face o analiza mai complexa asupra culorii universului, cum au fost atribuite culori ilustratiilor deja existente? Cum a ajuns o simpla analiza a luminii, captata de Viking 1 sa fie transpusa in ceea ce noi numim prima poza, color, de pe marte? Ei bine, procesul nu este tocmai scurt insa voi incerca sa il sintetizez. Satelitii inregistreaza photonii pe care ii emite un anumit corp ceresc, ulterior, datele analizate sunt trimise in networkul Nasa deep Space in cod binar, sub forma de 1 si 0. Cu ajutorul softwarelui codul este prelucrat in imagini alb negru..si aici, incepe partea distractiva, coloratul, care poate avea ca scop de la ilustrarea anumitor comportamente ale luminii la simplul detaliu necesar intelegerii in profunzime a spatiului. Aceasta poza cu nebuloasa Crab, infatiseaza ramasitele unei stele care s-a stins printr-o explozie acum mii de ani.

#FFF8E7 nu, nu este un mesaj subliminal. Acesta este codul pe care il poti folosi pentru a obtine culoarea universului pe pagina ta web, de ce ai face-o? ei bine, avem tendinta de a aduce la noi, intr-o forma sau alta, lucruri la care nu putem ajunge, si evident, se intampla sa gresim. Ivan Baldry si Glazebrook au gresit initial rezultatele publicate. Aparent, programul utilizat de Glazebrook atribuia automat albu pur in locul nuantei de roz predominanta, influentand culoarea finala din cea corecta in turcoaz. Nu se va mai schimba, este afirmatia cercetatorilor care cred cu tarie ca au ajuns la raspunsul intrebarii din titlu, si spera ca in cel mai scurt timp, spectrul luminii cosmice va putea fi direct transpus ochiului uman, oferind sansa omului de rand de a experimenta culoarea universului.

Acestea fiind spuse, data viitoare cand bei un latte, fie el cosmic sau nu, si privesti catre cer, gandeste te cat de vast este spatiul inconjurator si totusi, cat de multe avem in comun cu acesta …sau ai putea sa te uiti direct in pahar, in fond, e cam acelasi lucru.

Acest articol a fost facut de catre ScienceFacts si adaptat de catre Geeki.ro, va rugam sa vizionati si video-ul din inceputul articolului acesta fiind foarte bine explicat cu imagini si parti video intuitive. Daca v-a placut acest articol va rugam sa tineti cont ca va puteti abona la canalul ScienceFacts si chiar dona pe Patreon-ul acestui canal.

Urmărește-ne pe Google News Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.