Timpul este modalitatea universului de a evita situaţia în care totul se întâmpla simultan…cel puţin această este definiţia timpului din perspectiva lui John Wheeler. Cu toate că sună complicat, trebuie să ne aşteptăm la asta din moment ce încercam să descoperim într-un videoclip de pe Youtube sau acest articol, răspunsul la una dintre cele mai complicate întrebări filozofice.

Toate amintirile tale, toată nostalgia trecutului se afla în ţesutul corpului striat din creier. Ce înseamnă asta? Ei binedin ceea ce ştim, respectivul ţesut este singura parte a organismului uman care oferă o percepţie, mai degrabă o iluzie, a timpului, făcând copilăria ta să pară un ansamblu de momente frumoase şi distractive.

De ce o iluzie a timpului? Pentru că nu se cunoaşte natura acestuia. Aristotel adresa în anul 350 înainte de hristos, înlucrarea să Physics, întrebarea, în primul rând, timpul aparţine lucrurilor care există sau celor care nu există?..2000 de ani mai târziu, şi întrebarea încă sta în picioare. Einstein a ajutat la clarificarea acestui concept în 1905, când, la vremea respectivă, un simplu necunoscut publică una dintre cele mai revoluţionare descoperiri, teoria relativităţii.

Ce este timpul?

Ideea principală este ca toate legile fizicii funcţionează la fel pentru toată lumea, indiferent de cum se mişcă prin
univers. Spre exemplu, considerăm ipotetic situaţia a 2 fraţi, dintre care unul rămâne pe Pământ şi celălalt călătoreşte la 99% din viteza luminii în spaţiu..pentru 100 de ani…Timpul este capabil de lucruri puţin spus stranii, intru cât fratele aflat pe Pământ ar fi mort de mult, comparativ cu cel aflat în călătoria spaţială, care a îmbătrânit cu doar 14 ani.

De unde apare această discrepanţă? Ei bine, fiecare organism are un ceas propriu, un indicator dacă vreţi, al schimbărilor ce se produc la nivel atomic, la nivel celular. La viteze ce se apropie de cea a luminii, respectivul indicator funcţionează diferit pentru călătorul spaţial în comparaţie cu toţi ceilalţi oameni rămaşi pe Pământ şi drept consecinţă, 14 ani în interiorul unei nave ce călătoreşte cu 99% din viteza luminii reprezintă aproximativ 100 de ani pe Pământ.

Dacă Newton credea în secolul 17 ca spaţiul şi timpul sunt elemente componente ale unei zeităţi, ale unui Dumnezeu care controlează aceste aspecte abstracte, Gotffriend leibniz credea contrariul..conform acestuia, timpul nu este altceva decât o invenţie omenească. Leibniz spunea că noi putem studia doar poziţia relativă a unor corpuri, a căror relaţie e într-un proces de schimbare ..deci acele de ceasornic nu măsoară altceva decât..nimic..această unitate de măsură, este valabilă strict pentru noi, locuitori ai Pământului. Secundă este a 60a parte din a 60a parte din a 24a parte din durata unei rotaţii în jurul axei.

Pământului. Asta înseamnă că orice altă civilizaţie extraterestră, şi-ar calcula aşa zisul timp, strict din motive orientative, şi ar depinde de rotaţia propriului corp ceresc populat.

Cu toate că timpul desemnează o unitate pur imaginară care ne ajută să ne orientăm, teoria relativităţii lui Einstein susţine că spaţiul şi timpul au o puternică legătură, timpul fiind chiar cea de a 4a dimensiune a universului spaţiu-timp. Ce înseamnă asta?

Ei bine, dacă omul poate decide cum călătoreşte în dimensiunile spaţiale uzuale, înainte înapoi, sus jos sau stânga dreaptă, regulile se schimbă odată ce aducem planul temporal în discuţie. Dar ca să facem o analogie simplă, putem privii aceste dimensiuni ca pe un simplu material, material ce poate fi manipulat atunci când adăugăm un obiect cu o masă x. Între timp ce greutatea ta produce o distorsiune în acel material, este insesizabilă, comparativ cu greutatea soarelui care afectează spaţiul mult mai semnificativ, producând ceea ce noi astăzi numim gravitaţie.

Pe scurt, cu cât un corp are o masă mai mare, cu atât are o forţă gravitaţională mai mare. Şi aceeaşi teorie a relativităţii ne spune că timpul se scurge mai încet cu cât eşti supus unei forţe gravitaţionale mai mari.

Putem înţelege efectele gravitaţiei asupra timpului abia când aducem în discuţie găurile negre. Fizicianul Cristian Presura abordează acest subiect în mai multe videoclipuri de pe canalul acestuia, videoclipuri ce sintetizează principiul găurilor negre, fenomene ce nu sunt nici măcar găuri propriu zise. Din analiza primei fotografii cu o gaură neagră, efectuată de domnul Presura înţelegem de fapt că aşa zisă pată neagră nu este altceva decât orizontul evenimentelor care apare negru, nu pentru că ar fi, ci pentru că singularitatea aflată în centru
are greutatea a miliarde de sori, şi implicit o forţă gravitaţională atât de puternică, încât nici lumina nu poate scăpa forţei de atracţie.

Acestea sunt doar câteva detalii, puteţi afla mai multe de pe canalul Fizică cu Cristian Presura din descriere. Ceea ce ne interesează, este cum alterează călătoria către o astfel de gaura neagră, timpul.

Călătoria către singularitate este o călătorie către moarte sigură aşa că această călătorie se afla la limita dintre ştiinţă şi ficţiune, tocmai pentru că urmările sunt diferite în funcţie de observator. Pentru tine, cel aflat în navă, călătoria nu va fi una de lungă durată, în fond, nu vei sesiza schimbări majore decât odată ce depăşeşti orizontul evenimentelor. Principiul echivalentei al lui Einstein susţine că forţa de inerţie şi cea gravitaţională sunt echivalente, deci călătorul nu ar putea resimţii forţa găurii negre. Astfel, pentru un observator aflat la o distanţă sigură de gaura neagră, corpul tău s-ar apropia de orizont din ce în ce mai încet până când, literalmente
s-ar oprii. Observatorul ar vedea imaginea ta distorsionată şi incinerată într-o poziţie aparent statică. Ore, zile şi chiar luni întregi, imaginea ta ar fi blocată efectiv în orizontul găurii negre…care este explicaţia? ei bine, dilatarea timpului în vecinătatea unui astfel de corp tinde la infinit, ceea ce înseamnă pe înţelesul tuturor că acele câteva minute în care tu călătoreşti, reprezintă miliarde de ani care trec pe Pământ.

Până când tu vei ajunge la singularitate, soarele deja s-a stins şi a explodat într-o supernovă, galaxia noastră deja s-a contopit cu Andromeda şi poate chiar gaura neagră către care te îndrepţi a fost înghiţită de către altă gaură neagră.

Singularitatea reprezintă punctul în care timpul se opreşte şi respectivul material despre care vorbeam mai devreme se rupe..în acel punct, proprietăţile fizicii aşa cum le ştim sunt anulate. Cum este posibil ca din perspectiva observatorului corpul tău să fie distrus şi static, în ciuda faptul că trăieşti şi te mişti către singularitate fără ca tu să resimţi aceste lucruri? Este posibilă existenţa a două realităţi în acelaşi timp? Din ceea ce ştim nu. Einstein şi Nathan Rosen au încercat să ofere un răspuns acestei întrebări în 1935. Găurile de vierme au fost considerate modalităţi ale călătoriei în timp. Dacă materialul spaţiu timp este atât de alterat de prezenţa unei găuri negre, înseamnă că singularitatea poate duce, teoretic către acelaşi material spaţial însă în altă instanţă de timp.Dacă teoretic aceste metode funcţionează, partea practică a călătoriei în timp aduce mai multe probleme decât ne am imagina.

Ţine ţi minte exemplul fraţilor menţionat mai devreme? Să presupunem că subiecţii experimentului sunt gemeni. Dacă plasăm gemenii în aceleaşi condiţii menţionate anterior, înseamnă că unul dintre ei va înainta în vârstă cu 100 de ani, pe când celălalt va înainta în vârstă cu doar 14 ani. Indirect, fratele geamăn care a părăsit planeta într-o călătorie spaţială decalează diferenţa de vârstă dintre cei doi…paradoxuri, majoritatea acestor concepte de călătorie în timp se dovedesc a da naştere unor situaţii non sens, a unor paradoxuri. Acesta este un bun exemplu, însă pe departe cel mai problematic este paradoxul bunicului, the grandfather paradox, cunoscutul scenariu în care călătorul în timp se întoarce în trecut pentru a-şi omora bunicul. Moartea bunicului aduce de la sine lipsa unuia dintre părinţii călătorului, deci duce la inexistenta călătorului care nu s-a născut niciodată…Stehen Halwking a realizat în 1992 că trebuie să existe o protecţie a conjuncturii cronologice. Pe scurt, legile universului s-ar împotrivi călătoriei în timp, făcând imposibilă misiunea călătorului. O alternativă a rezolvări paradoxului a fost adusă în anii 1950 de Hugh Everett prin intermediul multiversului…dacă te întorci în timp şi omori persoană pe care tu o consideri că fiind bunicul tău, tocmai ai trasat o paralelă la universul din care provii. În acest nou univers, singura ta versiune eşti tu cel actual, unic şi nevătămat.

Timpul rămâne un mister greu de elucidat, în fiecare seară când ne uităm către cer, privim cu milioane de ani în trecut. De ce? Deoarece lumina respectivelor stele a plecat acum milioane de ani şi abia în zilele noastre a ajuns la noi. Sunt extrem de multe lucruri pe care fizică nu le poate explica, de la big bang la găuri negre, însă până când cele două mari teorii ale fizicii,relativitatea lui einstein şi mecanica cuantică, vor putea fi combinate într-o formula universală care să aducă răspunsul acestor întrebări.

Acest articol a fost facut de catre ScienceFacts si adaptat de catre Geeki.ro, va rugam sa vizionati si video-ul din inceputul articolului acesta fiind foarte bine explicat cu imagini si parti video intuitive. Daca v-a placut acest articol va rugam sa tineti cont ca va puteti abona la canalul ScienceFacts si chiar dona pe Patreon-ul acestui canal.

Urmărește-ne pe Google News Google News

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.