Salutare, recent am vizionat seria televizata de pe HBO Chernobyl, acesta fiind şi motivul pentru care probabil ai apăsat pe articol, astăzi vom încerca să aflăm care părţi din cutremurătoarea serie sunt bazate pe evenimente reale şi care sunt simple invenţii?

Unul dintre personajele principale este chiar Valery Legasov interpretat de către Jared Harris. Acesta a fost un chimist respectat al vremii care a condus investigaţia dezastrului nuclear şi a ajutat la minimizarea daunelor, atât celor materiale cât şi pierderilor de vieţi omeneşti. Este de la sine înţeles că explozia reactorului 4 a avut loc şi filmul a reconstituit perfect imaginea accidentului, imagine analizată chiar din videoclipurile oficiale arhivate. În încercarea de a găsi soluţii spre remediere daunelor incidentului, în film este introdus personajul Ulana Khomyuk, interpretată de Emily Watson, personaj care nu a existat în realitate. Ulana a fost introdusă în film pentru a ilustra faptul că Legasov nu a fost singurul cercetător implicat, acesta a fost ajutat de zeci dacă nu sute de alţi cercetători care au sfârşit încarceraţi pentru că au făcut declaraţii împotriva oficialilor uniunii sovietice.

Una dintre scenele emoţionante din seria televizata Chernobyl este cea în care mai multe familii, printre care femei şi copii urmăresc explozia reactorului de pe un pod aflat în Pripiat la numai 1 km distanţă de centrală. În tot acest timp vântul împinge impurităţile radioactive pe mulţime, niciunul anticipând pericolul la care sunt expuşi. Se spune că toţi cei care au stat pe pod în acea zi au murit, ceea ce este din fericire, ficţiune. Într-adevăr, podul a fost numit ulterior The Bride of Death, adică podul morţii, însă în 2016, Pasha Kondratiev, aflat la vârsta de 62 de ani a povestit cum în acea zi se afla printre familiile care urmăreau incidentul, însă judecând după lumina ionizanta emanată de explozie a realizat pericolul situaţiei şi a plecat imediat. Astăzi această zonă se vizitează, sub denumirea de Exlclusion Zone şi reprezintă o adevărată atracţie turistică.

Momentele următoare incidentului au fost catastrofale pentru cei aflaţi în imediata vecinătate, şi aici ne referim la pompierii din Prypiat trimişi să stingă acoperişul reactorului fără să li se spună că pentru 90% dintre ei, aceea avea să fie ultima lor misiune. Vasily Ignatenko este personajul jucat de Adam Nagaitis şi în film este ilustrat că una dintre primele victime ale sindromului iradierii acute, cauzat de expunerea la o cantitate letală de radiaţii. Şi conform soţiei acesteia, Lyudmila, filmul a ilustrat cu exactitate chinurile prin care soţul acesteia a trecut în cele 2 săptămâni de spitalizare până când, în final, a decedat. Pierderea soţului în acest accident nuclear i-a marcat viaţa Lyudmilei, care a explicat detaliat în cartea sa Voices from Chernobyl, cum în ultimele 2 zile de viaţă, starea acestuia de sănătate era atât de gravă încât pe lângă arsurile externe, tractul gastro intestinal al lui Vasily era atât de ars încât scuipă frecvent fragmente din propriile sale organe interne. În ciuda actului eroic prestat de Vasily, familia să nu a beneficiat de avantaje materiale care să sublimeze lipsa stâlpului familiei.

Poate cea mai şocantă scenă, cele mai şocante 90 de secunde, au fost cele în care aşa zişii bioroboti au fost trimişi pe acoperişul clădirii reactorului pentru a curăţa rămăşiţele de grafit radioactiv..şi prin bioroboti mă refer la oameni, care erau organizaţi pe ture în aşa fel încât nimeni să nu fie expus la radiaţii pentru mai mult de 90 de secunde. Din moment ce roboţii lunari, creaţi cu scopul de a rezista la radiaţii pe suprafaţa lunii s-au defectat la locul incidentului, 3828 de bioroboti au fost trimişi să se ocupe de reziduri neexistând altă alternativă. Momentul în care un tânăr neexperimentat se împiedică de o bucată de grafit în timpul misiunii şi rămâne expus pentru mai mult de 90 de secunde la radiaţii este un moment inspirat dintr-un videoclip real al operaţiunii, după cum susţine generalul Nikolai Tarakanov.

Vestea că o altă explozie ar putea fi cauzată de miezul reactorului odată ce ar atinge rezervoarele de apă subterane i-a alarmat pe cercetători cu atât mai mult cu cât în acest context, reactoarele rămase riscau să fie, de asemenea, aruncate în aer. În seria televizata, Valery Lehasov şi Ulana Khomyuk raportează situaţia preşedintelui Gorbaciov, întrucât Belarus şi Ukraina puteau fii avariate permanent în acest scenariu, cu toate că experţii în energie nucleară sunt rezervaţi când vine vorba de consecinţe la nivel global. Oleksiy Ananenko, Borys Baranov şi Valery Bespalov au primit sarcina de a golii rezervoarele subterane şi implicit, de a evita orice alt posibil pericol. Într-adevăr, spre deosebire de film, cei trei nu au fost voluntari, din contră, aceştia erau în tura când a fost luată decizia, fiind responsabili de rezervoare. Comparativ cu filmul, Ananenko a mărturisit că nu li s-au oferit rezerve de oxigen şi că puteau discuta unul cu celălalt în timpul operaţiunii, în realitate timpul petrecut în subsol fiind mult mai puţin. Autorul Leatherbarrow a confirmat la finalul ultimului episod în epilog că nici unul dintre cei 3 nu a murit sau a fost rănit ulterior incidentului. Cu toate astea, Borys Baranov a murit în 2005 din cauza unui atac de cord, ceilalţi doi, Bespalov şi Ananeko trăind în momentul în care vedeţi acest clip în Kiev.

Nu numai radiaţiile au făcut victime atunci când vine vorba de dezastrul cernobîl, de fapt, una dintre scenele din film descrie cel mai bine ceea ce vreau să spun. Momentul în care elicopterul trece deasupra nucleului descoperit în ciuda indicaţilor primite de la Legasov şi Scherbina, este unul dintre cele mai controversate, în principiu pentru că în film elicopterul pare a fi afectat de radiaţie şi a se defecta ulterior. În realitate însă, este adevărat că un elicopter a fost implicat într-un accident ce s a soldat prin moartea pilotului, însă abia la 5 luni distanţă, pe 2 octombrie 1986. După cum se vede chiar în filmarea originală, elicea elicopterului atinge un lanţ de la macaraua din apropiere neavând nicio legătură directă cu radiaţiile emanate. Deci, care este numărul real al victimelor incidentului? 31 de morţi au fost declarate în ziua exploziei şi conform declaraţiei naţiunilor unite, doar 25 la sută din totalul de 20.000 de cazuri de cancer la persoane sub 18 ani pot fi atribuite radiaţiilor. Dacă numărul final declarat, număr ce cuprinde atât victimele imediate cât şi cele de pe termen lung ajunge undeva în jur de 4000, organizaţii precum Greenpeace aproximează suma către 93.000. Conform lui Adam Higginbotham, consecinţele şi situaţia în sine au fost mult mai puţin dramatice decât a ilustrat serialul, cel puţin după ce facem comparaţia cu numărul de victime înregistrat în alte dezastre nucleare, precum Hiroshima sau Nagasaki după cum este prezentat şi în cartea acestuia, Midnight în Chernobyl

Cine au fost cei responsabili şi cum au fost penalizaţi? au predominat greşelile umane sau infrastructura reactorului era una de proastă calitate? ei bine, Cernobîl a fost o combinaţie nefericită cu câte puţin din fiecare. La judecata din 1987, Victor Bryukhanov ,Anatoly Dyatlov şi Nikolai Fomin au fost condamnaţi la câte 10 ani de închisoare fiecare. Nu cu mult timp înaintea condamnării, Fomin a încercat să se sinucidă cu un ciob din proprii săi ochelari..şi surprinzător, niciunul dintre aceştia nu şi-a dus sentinţa până la capăt din motive de sănătate. Fomin s-a întors după o perioadă la jobul sau într-o centrală nucleară din Kalinin Rusia, Dyatlov şi-a pierdut viaţa în 1995 din cauza unei boli dezvoltate în urma radiaţilor iar Victor Bryukhanov încă trăieşte şi este stabilit undeva în Kiev.

Faptul că Valery Legasov s-a sinucis în 1988 pe data de 26 aprilie este adevărat. Inga Legasova, fiica acestuia, susţine că acest act de disperare luat de tatăl său la numai 51 de ani a fost oarecum prevestit de o altă tentativa de suicid făcută cu câteva luni înainte. CU toate ca cercetătorul Legasov se îmbolnăvise considerabil din cauza radiaţilor, adevăratul motiv se presupune că ar fi fost, nepăsarea, dezinteresul cu care oficialii păreau să îi trateze încercările de a evidenţia public problemele sistemului. Articolul său My duty îs to let everyone know, conţinea adevărul despre incident însă nu a trecut de securitatea sovietică şi nu a fost publicat. În ultimă instanţă, Legasov şi-a înregistrat opiniile despre incident punându-şi capăt zilelor ulterior. Dacă accidentul de la Cernobîl a avut loc pe 26 aprilie 1986, sinuciderea lui Valery legasov în exact aceeaşi zi la 2 ani distanţă se presupune că ar fi fost o ultimă încercare de captare a atenţiei oficialilor sovietici, pentru salvarea viitoarelor generaţii

Cât despre Boris Shcherbina jucat de Stellan Skarsgard, acesta a murit în 1990 pe data de 22 august la vârsta de 70 de ani, la 4 ani după ce s-a ocupat de cazul cernobîl alături de Legasov. În 1988 sovieticii au interzis radiaţia ca fiind un motiv de deces declarat, astfel încât chiar dacă Boris a murit din cauza unei boli legate de radiaţii, pe certificatul acestuia de deces este notat doar ..o boală incurabilă. Generalul Nikolai Tarakanov ştiind cât de mult s-a expus şeful comisiei de guvern Scherbina la mediul toxic al cernobilului s-a abţinut de la declaraţii directe.

Cât timp, de acum în colo, va trece până când oraşul Pripyat, construit în 1970 pentru muncitorii centralei nucleare, va putea fi locuit din nou? După explozia reactorului 4, la 36 de ore locatarii au fost evacuaţi, peste 49.000 de oameni mai precis. Cu toate că astăzi radiaţia nu mai înregistrează aceleaşi cifre astronomice, zonă încă nu poate susţine viaţa…şi nu va putea nici în următorii 24.000 de ani. Da, clăirile nu vor mai fi, cu siguranţă nici centrală în sine, dar abia atunci vor dispărea urmele zilei de 26 aprilie 1986. Cu toate că sună dramatic, zonă interzisă, the Exclusion ZOne poate fi vizitată prin anumite agenţii. Turiştii sunt echipaţi corespunzător şi nu sunt expuşi radiaţiei mai mult decât este necesar. Indiferent cât de mult ne-am dori ca Cernobîl să fie doar o serie televizata excepţională, la baza acesteia se afla un adevăr sumbru. Dacă odată mi ar fi fost frică de preţul adevărului, vreau doar să întreb, care este preţul minciunilor?

Acest articol a fost facut de catre ScienceFacts si adaptat de catre Geeki.ro, va rugam sa vizionati si video-ul din inceputul articolului acesta fiind foarte bine explicat cu imagini si parti video intuitive. Daca v-a placut acest articol va rugam sa tineti cont ca va puteti abona la canalul ScienceFacts si chiar dona pe Patreon-ul acestui canal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.