CulturaStiinta

De ce Marea Neagra se numeste in acest fel si care este semnificatia numelui?

In 2017 Lyudmil Vagalinsky, cercetător la academia de ştiinţă din Bulgăria a făcut o descoperire şocantă pe fundul mării negre, şi anume, ceea ce se crede a fi cea mai veche epava existenţă care s-a păstrat mai mult sau mai puţin intactă de a lungul anilor. Proiectul arheologic maritim a contribuit la descoperirea acestui vas ce se crede că a aparţinut grecilor antici acum aproximativ 2400 de ani. Stratificarea apei şi lipsa de oxigen de pe fundul mării au ajutat la conservarea epavei. După peste 2000 de ani, relicvă antică a fost atinsă pentru prima dată, de lumină. Thalassoofobia este frică nejustificata de întinderi mari de ape, în general de necunoscutul pe care îl ascunde fundul oceanelor. Posibilitatea existenţei unor prădători ascunşi în întuneric, posibilitate explorată în multe opere populare, precum 20.000 de leghe sub mari de Jules Verne ne fac să ne întrebăm dacă Marea Neagră este, cu adevărat, atât de …neagră?

În primul rând, înainte să ne întoarcem la întrebarea iniţială trebuie să înţelegem că percepţia culorilor din jurul nostru este diferită…mările, oceanele nu sunt albastre cu toate că aşa interpretam ceea ce vedem. Deci ce se întâmplă? Ei bine lumina albă solară care se propagă pe mări trece prin procesul de dispersie, însă galbenul portocaliul şi roşul fiind lumini cu o lungime de undă mai mare, sunt absorbite mai puternic de către apă comparativ cu albastrul care este reflectat înapoi. Nu este vorba doar de absorbţia luminii care conferă culoare apei de mare, ci şi despre împrăştierea luminii. Anumite culori ale luminii sunt dispersate de către particule microscopice de materie din apă. Atunci când un foton se loveşte de una dintre aceste particule, care poate să fie orice, de la o singură moleculă până la miliarde, poate ricoşă în altă direcţie, ceea ce schimba distribuţia culorilor care ajung în câmpul nostru vizual.

Aşa că, dacă marea neagră nu poate fi efectiv neagră, atunci, cum a ajuns această întindere de apă să fie caracterizată în acest mod? Mai devreme am menţionat proprietatea mulţumită căreia Marea Neagră poate păstra epave blocate în timp, epave care nu dau semne de deteriorare după ani şi ani de zile..ei bine, este interesantă..însă, poate deveni înfricoşătoare. Adevărul este că aceeaşi proprietate s-ar putea aplica şi în cazul marinarilor decedaţi în misiuni, odată ajunşi pe fundul mării. Negrul poate capăta în acest context o conotaţie macabră, să fie aceasta…capela subacvatica motivul denumiri? Ei bine, este cu siguranţă o opţiune. Denumirea iniţială, după cum susţine expertul Rudiger Schmitt, provine de la grecul Pontos Axeinos, Axeinos desemnând în Iraniana un obiect închis la culoare. Mai mult, până când grecii au început transportul de mărfuri pe Marea Neagră, aceasta avea o reputaţie de Mare Neospitalieră, care de multe ori surprindea marinarii cu furtuni cutremurătoare ce se soldau cu morţi în numărul navigatorilor.

Până acum, singura mare la care ţara noastră are deschidere nu este văzută bine în teoriile menţionate anterior, şi cu siguranţă lucrurile nu se îmbunătăţesc de acum în colo. Acum ceva timp am făcut un videoclip în care am analizat posibilitatea ca Arcă lui Noe să fi fost o construcţie reală, cât de realizabila ar fi fost structura. Munţii Ararat din estul turciei, aflaţi pe coasta mării, se consideră a fi locul sacru unde arcă lui noe ar fi aterizat după potop..şi potopul? Această teorie susţine că potopul biblic a avut loc chiar pe Marea Neagră, caz în care negrul reprezintă doar capitolul din Biblie ce a marcat umanitatea, apele fiind intermediul de purificare al răului omenesc. Bine înţeles, intrând pe domeniul religiei părerile sunt împărţite, aceasta nefiind nici pe departe ultima teorie existenta.

Este posibil ca în vremurile antice, ceea ce azi numim negru, să fi fost nord. Probabil nu aţi înţeles analogia, în majoritatea lucrărilor lui Herodot, s-a observat utilizarea culorilor pentru desemnarea direcţiilor, aşa încât o busolă care astăzi indica nord sud est vest, înainte indica negru roşu, albastru alb, şi aşa mai departe. Acesta este un steag pe care turcia îl considera printre versiunile finale şi desemna direcţiile menţionate mai devreme, asemănător, china utiliză o schemă similară pentru orientare. De asemenea, marea mediterană era considerată în acele timpuri un punct de reper central al Pământului. Tocmai din acest motiv, poate că momentul în care Pontux Euxinous a fost transformat în Marea Neagră, nu a fost unul determinat de furtuni sau tragedii pe mare, ci de poziţia raportată la Marea Mediterană, negrul fiind, după cum am mai spus, nordul.

Până la 10m adâncime lumina este absorbită de apă, la 150 de m sub apă, devine imposibil ca lumina soarelui să parcurgă traseul şi să străbată mediul acvatic,cu atât mai mult cu cât vorbim despre propria noastră mare, a căror sedimente sunt puţin mai..diferite. Dacă mai coborâm câţiva metri şi trecem de 200, vom lovi stratul de sulfid de hidrogen, strat ce produce respectivele sedimente despre care vorbeam. Sulfidul de fier sau calciu sunt doar două exemple ce ar putea oferii marii negre coloraţia pentru care este faimoasă. La aceste sedimente se adaugă întunericul.. liniştea ce domina 90% din marea neagră, întindere de apă ce de la 150-200 de metrii până la bazinul marii nu este altceva decât un mediu toxic unde abia bacteriile reuşesc să reziste.

Astfel, acele sedimente conferă un aspect negru acestui şist arheologic aflat pe bazinul mării, care de altfel ascunde un foarte mare fragment al istoriei. Conform estimãrilor, în adâncurile Mãrii Negre sunt 20 de epave care fac parte din patrimoniul naþional, adicã au o valoare de peste 100 de ani. Un punct de interes ar putea fi epava distrugãtorului Moskva, cea mai mare navã de luptã din cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, descoperitã de scafandrii de la Respiro în 2011. La fel de importante sunt si urmele vechilor cetãþi Tomis, Histria, Callatis si Argamum, cândva înfloritoare la Pontul Euxin. La numai sase metri adâncime, pe fundul mãrii, în dreptul Mangaliei, au fost descoperite dovezi certe ale cetãþii Calatis din perioada anticã: drumuri pavate cu blocuri de piatrã, ziduri pereþi si coloane, cioburi de amfore si vase folosite de locuitori. Scafandrii profesioniºţi care au cercetat zona susþin cã ruinele se întind pe o suprafaþã de opt kilometri, însă din lipsă de fonduri, cercetările au fost oprite.

Există extrem de multe motive pentru care putem considera Marea neagră un loc, puţin spus neplcaut pentru viaţă, pe fundul acesteia se afla un sit arheologic sau mai bine spus, un adevărat cimitir, există legende despre furtuni de proporţii care au făcut victime în trecut pe aceste ape, mă rog printre aceste furtuni fiind chiar potopul lui Noe. De asemenea, dacă te avânţi la o adâncime mai mare de 200 de m, nu numai că o să mori din cauza lipsei de oxigen, dar sedimentele te vor transforma cel mai probabil într-o relicvă mumifiată….însă trecând cu vederea aceste mici detalii, fiecare dintre noi se poate bucura de o vacanţă la Marea neagră din moment ce, pentru noi, nu este chiar atât de neagră.

Acest articol a fost facut de catre ScienceFacts si adaptat de catre Geeki.ro, va rugam sa vizionati si video-ul din inceputul articolului acesta fiind foarte bine explicat cu imagini si parti video intuitive. Daca v-a placut acest articol va rugam sa tineti cont ca va puteti abona la canalul ScienceFacts si chiar dona pe Patreon-ul acestui canal.

Etichete

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Asemantor
Close
Back to top button
Close