Fostul șef al Google X, Mo Gawdat, pune pe masă unul dintre cele mai tranșante scenarii despre viitorul apropiat al tehnologiei. Într-o intervenție în podcastul „Jurnalul unui CEO”, el spune că lumea va intra într-o eră întunecată determinată de inteligența artificială, cu efecte care s-ar întinde pe 12–15 ani începând din 2027. Nu vorbește doar despre gadgeturi mai deștepte sau aplicații care ne scutesc de muncă, ci despre cutremurarea unor repere fundamentale: libertatea, relațiile umane, responsabilitatea, adevărul și puterea. Iar primele semne, susține el, au început deja să se vadă la finalul anului trecut.
Poziția lui Gawdat este interesantă pentru că vine de la cineva care a crezut în promisiunea inițială a IA: să ne ușureze viața, să automatizeze rutinele, să reducă oboseala și să crească productivitatea. Doar că, expusă lumii reale, inteligența artificială nu trăiește într-un vid valoric. Trăiește în logica capitalismului, unde eficiența se traduce frecvent în restructurări, înghețarea angajărilor sau redistribuirea sarcinilor către mai puțini oameni. Din perspectiva lui, aici se rupe filmul: nu pentru că IA ar fi „rea” în sine, ci pentru că mărește – ca o lupă – defectele noastre deja vizibile.
De fapt, Gawdat insistă că tehnologia doar amplifică ceea ce există. Am mai văzut filmul: rețelele sociale, care trebuiau să ne apropie, au reușit prea des să ne izoleze în bule. Telefoanele, gândite să câștigăm timp, ne țin ocupați mai mult ca oricând. Sunt paralele utile fiindcă arată că nu algoritmii sunt personajele negative, ci felul în care îi folosim, cine îi controlează și ce stimulează economia din jurul lor.
De ce se poate transforma promisiunea în distopie
Gawdat enumeră câteva direcții îngrijorătoare care deja prind contur. Crește numărul abuzurilor facilitate de IA: de la videoclipuri sexuale false până la folosirea modelelor generative în armament sau în operațiuni cu miză militară. Chiar și funcții aparent „de joacă”, precum generarea de imagini și video în chatbotul Grok, intră – în practică – în scenarii care hrănesc fantezii sexuale, nu în zone care construiesc valoare socială. În paralel, înfloresc escrocheriile bazate pe IA, iar instrumentele de supraveghere la scară mare devin tot mai capabile; infrastructura aplicată în China e menționată ca exemplu de concentrare a puterii și control social.
Acesta e miezul tezei: IA nu declanșează „răul”, ci îl multiplică. Dacă societatea recompensează cinismul, goana după profit pe termen scurt și manipularea, IA va turbia exact aceste tendințe. Iar dacă instituțiile sunt lente sau captive, costul îl suportă cetățenii: locuri de muncă nesigure, spațiu privat tot mai mic, presiune psihologică, polarizare. Se leagă, lucid, cu ce am trăit în ultimii ani pe platforme digitale – numai că, odată cu IA, accelerația e la podea.
Pentru publicul din România, mesajul atinge un nerv. Ne place tehnologia când e utilă, ieftină și la îndemână, dar suntem sensibili la nedreptate și la ideea că „se decide peste capul nostru”. În termeni simpli, dacă IA aduce doar tăieri de posturi, spam și supraveghere, oamenii o vor respinge instinctiv. Dacă aduce instrumente reale pentru educație, sănătate și muncă mai bună, se va integra în mod firesc. Gawdat spune, pe bună dreptate, că miza nu e să diabolizăm algoritmii, ci să ne uităm în oglindă la valorile după care îi folosim.
Nu totul e sumbru, iar direcția depinde de noi
În aceeași intervenție, Gawdat nu închide ușa speranței. IA e deja utilă în descoperiri științifice, în educație, în medicină și cercetare farmaceutică. Cu alte cuvinte, același motor care poate alimenta manipularea poate, dacă este ghidat, să genereze utopii punctuale: tratamente mai rapide, acces la cunoaștere, productivitate autentică. Dar pentru a ajunge acolo, spune el, omenirea trebuie să-și confrunte slăbiciunile: valorile după care funcționează instituțiile, stimulentele economice și reflexele noastre ca utilizatori.
Comparativ cu valurile tehnologice anterioare, diferența aici e de viteză. Social media a avut nevoie de ani ca să schimbe conversația publică. IA generativă accelerează într-un ritm care comprimă ciclurile: experiment, adopție, abuz. Asta înseamnă că răspunsul social și instituțional nu poate veni „la anul”. Dacă în trecut am învățat din mers și am corectat traiectoria lent, acum fereastra pentru a modela impactul e scurtă. E ceea ce dă greutate orizontului 2027 și intervalului de 12–15 ani evocat: nu e un capăt de lume, ci un timp în care se fixează normele.
Pentru cititorul de la noi, util e să privească această discuție în cheie practică. La job, întreabă-te dacă IA te ajută să produci lucru mai bun sau doar „să faci mai mult din același”. În viața online, verifică ce consumi și ce distribui, pentru că deepfake-urile și scam-urile devin mai convingătoare ca oricând. Ca membru al unei comunități, susține proiectele care folosesc IA pentru educație, sănătate, cercetare – acolo unde beneficiul e clar și măsurabil. Nu e moralism, e igienă digitală într-o epocă în care tehnologia îți mărește, la propriu, alegerile.
Concluzia lui Mo Gawdat nu e o profeție fatalistă, ci un test de maturitate. Dacă lăsăm IA să curgă doar pe șinele pieței, va amplifica cinic ce avem deja. Dacă o ghidăm cu cap – prin valori, responsabilitate și obiective care chiar merită – atunci aceeași tehnologie poate deveni parte dintr-un cerc virtuos. Cheia nu e să oprim progresul, ci să-l orientăm. Iar asta, fie că ne place sau nu, începe cu felul în care fiecare dintre noi alege să folosească tehnologia în următorii ani.
