Din ce în ce mai multe dovezi indică faptul că oamenii au capacitatea înnăscută de a hiberna parțial. Dacă am putea învăța să activăm acest mecanism, acesta ar oferi beneficii precum tratamentul stopului cardiac, creșterea longevității și capacitatea de a călători în spațiu dincolo de ceea ce credem că este posibil în prezent.
Dacă am avea posibilitatea de a da înapoi timpul în evoluție cu milioane de ani, am descoperi că strămoșii noștri aveau o trăsătură fascinantă. În anumite circumstanțe – dacă hrana era rară sau dacă vremea era neobișnuit de rece – aceștia intrau în modul de hibernare.
Animalele care hibernează pot sta luni întregi fără hrană și fără apă, fără să fie afectate de frigul care le îngheață oasele. Această stare de repaus le ajută, de asemenea, să lupte împotriva unei game largi de pericole, de la prădători la paraziți. Acum, oamenii de știință se întreabă dacă hibernarea ar putea oferi o oarecare ușurare în fața celor mai descurajante provocări medicale actuale și chiar să ajute oamenii să trăiască mai mult, să colonizeze spațiul sau să călătorească spre alte planete.
Deși se poate părea că oamenii din trecut nu ar fi putut hiberna niciodată, există de fapt destul de multe dovezi care susțin afirmația că multe mamifere care nu hibernează au capacitatea de a intra în stări de energie scăzută. Acest lucru se întâmplă prin intermediul căilor de semnalizare latente ale creierului care încetinesc metabolismul. Potrivit lui Sandy Martin de la Universitatea din Colorado, „Distribuția speciilor care hibernează pe arborele mamiferelor duce la concluzia probabilă că strămoșul comun al tuturor mamiferelor a fost un hibernator.” Ea continuă spunând că „este posibil ca noi toți să avem acest hardware genetic”.
Însă, rămâne de văzut dacă există vreo cale care ne poate conferi unele dintre proprietățile hibernării.
Via: NewScientist
