Evoluția Pământului este povestea răcirii sale. Cu aproximativ 4,5 miliarde de ani în urmă, au predominat temperaturile extreme, în timp ce un ocean de magmă i-a acoperit suprafața. De-a lungul a milioane de ani, suprafața s-a răcit și a format crusta, dar enorma energie termică emisă din interiorul Pământului a creat plăci tectonice și vulcani care, la rândul lor, au susținut viața prin stabilizarea ciclului carbonului și a temperaturilor globale. În plus, această mișcare constantă a materialului topit în interiorul Pământului creează câmpul magnetic uriaș care protejează Pământul și permite vieții să înflorească.
Pământul va continua să se răcească și în viitorul foarte îndepărtat oamenii de știință se așteaptă ca interiorul său să se solidifice, oprind orice activitate geologică, transformând planeta într-o rocă sterp, precum Mercur sau Marte.
Acum, oamenii de știință de la ETH Zurich din Elveția cred că acest lucru se va întâmpla mult mai repede decât ne așteptam. Laserele puternice au vizat un cristal de perovskit de silice, o rocă de pe marginea mantalei și a miezului, ridicându-și momentan temperatura la 2.440 Kelvin și presiunea la 80 gigapascali pentru a simula condițiile din cel mai adânc punct al mantalei.
Evaluând conductivitatea termică a perovskitului, ei au putut estima că aceasta a fost de 1,5 ori mai mare decât credeau. Aceasta înseamnă că căldura transferată de la nucleu la manta este mai mare și astfel rata la care interiorul Pământului se răcește este mai rapidă. De fapt, atunci când perovskitul este răcit, acesta este transformat într-un alt mineral, cunoscut sub numele de meta-perovskit, care este și mai conductor și crește rata de pierdere a căldurii de la miez la manta.
Rezultatele ne oferă o nouă perspectivă asupra evoluției Pământului. Ele ne arată că Pământul, ca și celelalte planete stâncoase, se răcește și devine inactiv, mult mai repede decât ne așteptam.
Dar nu știm ce înseamnă „foarte repede”. Cunoștințele noastre despre răcirea unei planete întregi sunt limitate, dar în orice caz nu se referă la scara umană a timpului. La urma urmei, este foarte probabil ca Pământul să devină inapt pentru viață prin alte mecanisme cu mult înainte.
