În 1986, sonda spațială Voyager 2 a trecut pe lângă Uranus, captând imagini și date despre planeta albastră, care au ridicat numeroase întrebări. O nouă cercetare sugerează că Uranus ar fi putut fi într-o stare neobișnuită în acel moment, din cauza unei compresii a câmpului său magnetic cauzate de un eveniment de vânt solar petrecut chiar înainte de sosirea sondei. Această descoperire, publicată în revista Nature Astronomy la 11 noiembrie, ar putea schimba înțelegerea noastră despre Uranus și ar putea ajuta la planificarea misiunilor viitoare către această planetă și sateliții săi.
Descoperiri Inedite ale Voyager 2: Compresia Magnetosferei
Voyager 2 a arătat că magnetosfera lui Uranus – o bulă de magnetism care înconjoară planeta – era diferită de cele ale altor planete din sistemul solar, lipsind plasmă, un component comun în magnetosferele planetare. În plus, au fost descoperite zone intense de electroni energetici, a căror prezență a rămas neexplicată. Fizicianul Jamie Jasinski de la NASA a explicat că aceste anomalii ar putea fi rezultatul compresiei magnetosferei cauzate de presiunea vântului solar.
Șanse pentru Viitoarele Misiuni: Căutarea Oceanului Ascuns pe Sateliți
Această compresie a magnetosferei ar putea deschide drumul pentru viitoare misiuni dedicate căutării oceanelor subterane pe sateliții înghețați ai lui Uranus, Titania și Oberon. Cum apa sărată răspunde la câmpurile magnetice, explorarea în profunzime a acestor luni ar putea dezvălui prezența oceanelor sub scoarța de gheață.
Noua descoperire sugerează că multe dintre observațiile făcute de Voyager 2 nu reflectă starea obișnuită a magnetosferei lui Uranus, ceea ce înseamnă că planeta s-ar putea comporta diferit în majoritatea timpului.
