Fertilizarea in vitro (FIV) este o serie complexă de proceduri utilizate cu scopul de a ajuta cuplurile care se confruntă cu infertilitate, ajutând la prevenirea problemelor genetice și la conceperea unui copil. Această metodă este folosită în cazul infertilității la femei.
În timpul fertilizării in vitro ovulele mature sunt colectate (prelevate) din ovare și fertilizate de spermatozoizi într-un laborator. Apoi, ovulele (embrionii) fertilizate sunt transferate într-un uter. Un ciclu complet de fertilizare in vitro durează aproximativ trei săptămâni. Uneori, aceste etape sunt împărțite în părți diferite și procesul poate dura mai mult.
Fertilizarea in vitro este cea mai eficientă formă de tehnologie de reproducere asistată. Procedura poate fi realizată folosind ovulele și sperma unui cuplu. Totodată, FIV-ul poate implica ovule, spermă sau embrioni de la un donator cunoscut sau anonim. În unele cazuri se poate folosi un purtător gestațional – o persoană căreia i se implantează un embrion în uter.
Șansele de a avea un copil sănătos în urma unei fertilizări in vitro depind de mai mulți factori, cum ar fi vârsta sau cauza infertilității femeii. În plus, FIV poate necesita o perioadă lungă de timp, iar tratamentul poate fi costisitor. Dacă mai mulți embrioni sunt transferați în uter, atunci fertilizarea in vitro poate avea ca rezultat o sarcină cu mai mult de un copil (numită și sarcină multiplă).
Fertilizarea in vitro este un tratament pentru infertilitatea la femei, fiind folosit și în cazul problemelor genetice. De asemenea, FIV este oferită ca tratament primar pentru infertilitate la femeile cu vârsta de peste 40 de ani.
Fertilizarea in vitro se folosește dacă:
Trompele uterine sunt blocate sau afectate – Deteriorarea sau blocarea trompelor lui Fallopian îngreunează fertilizarea ovulului sau deplasarea embrionului către uter.
Tulburări de ovulație – Dacă ovulația este puțin frecventă sau absentă, atunci mai puține ovule sunt disponibile pentru fertilizare.
Endometrioza – Apare atunci când un țesut similar cu mucoasa uterului se implantează și crește în afara uterului și afectează adesea funcția ovarelor, a uterului și a trompelor uterine.
Fibroame uterine – Sunt tumori benigne în uter. Acestea sunt frecvente la femeile cu vârsta cuprinsă între 30 și 40 de ani. Ele pot interfera cu implantarea ovulului fertilizat.
Sterilizare sau îndepărtare tubară anterioară – ligatura tubară este un tip de sterilizare în care trompele uterine sunt tăiate sau blocate pentru a preveni definitiv sarcina. Dacă dorești să concepi un copil după ligatura tubară, atunci FIV poate fi o alternativă la operația de reversie a ligaturii tubare.
Producția de spermatozoizi afectată – Concentrația de spermatozoizi sub medie, mișcarea slabă a spermatozoizilor (mobilitate slabă) sau anomaliile în mărimea și forma spermatozoizilor pot face dificilă fertilizarea ovulului de către spermatozoizi. În cazul în care se constată anomalii ale spermei, atunci ar putea fi necesară o vizită la un specialist în infertilitate pentru a vedea dacă există probleme corectabile sau probleme mai grave de sănătate.
Infertilitate inexplicabilă – În acest caz nu a fost găsită nicio cauză a infertilității la femei, în ciuda evaluării cauzelor comune.
Tulburare genetică – Dacă tu sau partenerul riscați să transmiteți copilului o tulburare genetică, atunci este posibil să fii candidată pentru testarea genetică preimplantațională – o procedură care implică FIV. După ce ovulele sunt recoltate și fertilizate, acestea sunt examinate pentru anumite probleme genetice. Embrionii care nu conțin problemele identificate pot fi transferați în uter.
Fertilizarea in vitro, o metodă folosită pentru infertilitatea la femei, include și anumite riscuri:
- Nașteri multiple;
- Naștere prematură;
- Sindromul de hiperstimulare ovariană;
- Pierderea sarcinii;
- Sarcina ectopică;
- Cancer;
- Stres.
Cum te pregătești pentru fertilizarea in vitro
Testează rezerva ovariană – Pentru a determina cantitatea și calitatea ovulelor medicul ar putea testa concentrația hormonului de stimulare a foliculilor (FSH), a estradiolului (estrogen) și a hormonului antimullerian din sânge în primele zile ale ciclului menstrual. Rezultatele testelor pot prezice modul în care ovarele vor răspunde la această metodă de fertilitate.
Analiza lichidului seminal – Medicul va efectua o analiză a lichidului seminal cu puțin timp de începerea unui ciclu de tratament FIV.
Depistarea bolilor infecțioase – Tu și partenerul trebuie să fiți supuși unui test de depistare a bolilor infecțioase (printre care se numără și HIV-ul).
Simularea transferului de embrioni – Medicul poate efectua un transfer simulat de embrioni pentru a determina adâncimea cavității uterine și tehnica cea mai probabilă pentru a plasa cu succes embrionii în uter.
Examenul uterin – Medicul va examina mucoasa interioară a uterului înainte de a începe FIV. Acest lucru ar putea implica o sonohisterografie, în care se injectează lichid prin colul uterin în uter și o ecografie pentru a crea o imagine a cavității uterine.
