Giganții tehnologici precum Alphabet, Meta, Stripe, Shopify și McKinsey Sustainability au lansat o nouă inițiativă climatică numită Frontier acum un an. Scopul acesteia este de a stimula noile tehnologii capabile să absoarbă dioxidul de carbon din atmosferă, prin convingerea altor companii să investească în ele.
Astăzi, Charm Industrial, o companie de tehnologie climatică cu sediul în San Francisco, a anunțat că membrii fondatori ai Frontier și alte câteva companii au convenit să plătească Charm un total de 53 de milioane de dolari pentru a captura și stoca 112.000 de tone de dioxid de carbon între 2024 și 2030.
Charm are o modalitate neconvențională de a obține acest lucru. În primul rând, colectează deșeuri agricole și forestiere – adică tulpini de porumb aruncate sau crengi rămase de la tăierea copacilor. Oriunde găsește aceste lucruri, trimite flota sa de camioane cu reacții chimice care încălzesc deșeurile la 500 de grade Celsius fără a le arde. Acest lucru transformă deșeurile în bio-ulei, un lichid cu aspect de smoală bogat în carbon.
Bio-uleiul reține, de asemenea, dioxidul de carbon pe care plantele sau copacii din care este făcut l-au absorbit prin fotosinteză. Dacă aceste tulpini de porumb sau crengi de copac ar fi fost arse sau pur și simplu lăsate să putrezească, CO2 ar fi scăpat din nou – încălzind planeta împreună cu toate celelalte emisii care provin din arderea combustibililor fosili.
Charm Industrial crede că prin captarea CO2 în bio-ulei, poate stoca CO2 subteran timp de mii de ani pentru a împiedica schimbările climatice. Acesta este motivul pentru care startup-ul poate vinde credite de eliminare a carbonului, reprezentând tone de CO2 capturat, companiilor care doresc să utilizeze serviciul său pentru a încerca să anuleze propria lor poluare cu dioxid de carbon.
Cu toate acestea, Charm trebuie să verifice matematica sa pentru a se asigura că procesul său duce într-adevăr la emisii negative. Acest lucru înseamnă reducerea propriilor emisii din încălzirea reacțiilor chimice și conducerea camioanelor. Și procesul său este cu adevărat eficient ca strategie climatică doar dacă materialul lemnos și vegetal pe care compania îl adună urma să fie ars sau lăsat să putrezească fără ca Charm să intervină.
Charm Industrial a reușit deja să stocheze peste 6.100 de tone metrice de CO2 sub formă de bio-ulei. (O achiziție anterioară de la Microsoft, de 2.000 de tone metrice de CO2, este o mare parte din aceasta.) Deci, afacerea anunțată astăzi este o escaladare majoră și o încredere din partea companiilor de tehnologie mari care au fost susținători timpurii ai industriei de eliminare a carbonului în devenire.
Deși procesul Charm este o modalitate neconvențională de a combate schimbările climatice, unii susținători ai mediului sunt precauți în ceea ce privește investițiile în eliminarea carbonului în locul energiilor curate. Captarea unei cantități mici de CO2 nu înlocuiește reducerea cantității de poluare creată prin arderea combustibililor fosili în primul rând.
Cu toate acestea, Charm Industrial este optimist cu privire la procesul său, având în vedere că acesta este unul descentralizat. Alte companii construiesc mari instalații pentru a absorbi dioxidul de carbon din aer sau din mare. Acestea au nevoie de teren (sau de terenuri offshore) pentru facilitățile lor și apoi se confruntă cu procese de autorizare lungi pentru conductele care transportă CO2 către puțurile de stocare specializate.
Charm are doar flota sa de vehicule care transportă echipamente și bio-ulei. Planul său este de a injecta bio-uleiul în puțurile de deșeuri industriale sau în vechile caverne de sare lăsate în urmă de explorarea petrolului și a gazelor.
În ciuda avantajelor sale, Charm va întâmpina propriile provocări pentru a se extinde. Reacțiile chimice pe care le utilizează pentru a încălzi deșeurile în absența oxigenului, numite pirolizori, nu sunt ușor de obținut – compania intenționează să le producă în mare parte pe cont propriu. De asemenea, trebuie să se asigure că niciunul dintre puțurile sale nu lasă bio-uleiul să se scurgă înainte ca aceasta să se transforme în rocă, deși Reinhardt susține că bio-uleiul nu este la fel de flotant ca petrolul, gazul sau CO2 pur și mai puțin probabil să ajungă la suprafață.
