Printre numeroasele specificații tehnice pe care le găsiți atunci când cumpărați un ecran electronic, fie un televizor, fie un telefon mobil, fie o cameră, un nou acronim a apărut în ultimii ani. Este HDR, care este văzut ca un diferențial, care vă va ridica experiența de creare și consum de conținut. Dar ce este mai exact? Se schimbă produsul sau este doar una dintre acele mișcări de marketing?
Pentru început, trebuie să verificăm ce înseamnă acest acronim. HDR este High Dynamic Range, ceva de genul „mare” sau „interval dinamic ridicat”. Cu alte cuvinte, aceasta este o tehnică sau un mod de imagine, care va captura sau afișa conținut cu o gamă mai largă și mai variată – dinamică – de resurse de iluminare. La urma urmei, nu totul are aceeași luminozitate, chiar și mai multe obiecte la diferite adâncimi de câmp sau unghi și nu veți întrerupe videoclipul pentru a schimba în continuare nivelul de luminozitate de pe telecomandă de fiecare dată când un film schimbă scena. Iar HDR vă va arăta în cele din urmă cel mai bun rezultat posibil. Opusul acestuia, care este formatul standard de afișare a imaginii, este SDR sau Standard Dynamic Range.
Vom vorbi aici despre HDR care apare pe ecrane și cel al camerelor de telefonie mobilă, începând cu primul.
HDR pe televizoare
Televizoarele care pretind că sunt HDR sunt cele capabile să ofere cele mai bune performanțe posibile în ceea ce privește luminozitatea, reproducerea culorilor și contrastul. Aceasta înseamnă că veți simți scufundarea și teama necunoscutului în scenarii foarte întunecate ale unui film de groază. Aceste schimbări sunt uneori destul de semnificative, uneori mai subtile, dar cu siguranță se schimbă în bine. Pentru aceasta, ecranul nu trebuie neapărat să fie 4K, deși cu cât rezoluția este mai mare, cu atât rezultatul este mai vizibil, iar în cazul televizoarelor majoritatea care oferă HDR se află deja în această gamă.
Un factor important aici este intensitatea luminozității susținute de ecranul în sine sau luminozitatea, care este măsurată în nits. Cu cât valoarea maximă este mai mare, cu atât mai bine. Opusul este, de asemenea, adevărat, care este capacitatea de a afișa nivelul de negru, fără nici un punct de luminozitate, un întuneric care se simte întunecat.
Ecranele HDR pot atinge standarde ridicate de calitate în acest sens, dar trebuie luat în considerare și tipul de ecran. În OLED, de exemplu, pixelul „oprit” și fără lumină oferă această senzație și mai bine, doar că LED-ul sau LCD-ul atinge o intensitate mai mare a luminozității.
Dar detalierea acestui subiect al LED-urilor, OLED-urilor, LCD-ului necesită timp, deci este un subiect pentru un alt text.
Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, un alt factor important este că, pentru ca reproducerea să fie perfectă, trebuie să aveți HDR pe ambele părți. Adică, dispozitivul cu ecran trebuie să fie compatibil cu tehnologia și conținutul trebuie să fie, de asemenea, activat. Serviciile media fizice, jocuri, video și streaming adoptă treptat noutatea și, atunci când nu, conversia este puțin mai artificială.
În plus față de toate aceste explicații, există și mai multe standarde HDR, care sunt rivale pe piață și uneori favorizate de unul sau de celălalt producător.
Există Dolby Vision, care este de foarte înaltă calitate, dar este mai scump să fie licențiat; HDR10, care folosește informații de luminozitate fixă puțin mai realiste, dar a devenit destul de popular pentru utilizarea deschisă, inclusiv pe consolele PS4 Pro și Xbox One X; HDR10 +, care este o evoluție cu urmărire dinamică; HLG, sau Hybrid Log Gamma, care este puțin mai puțin utilizat și mai frecvent la posturile TV, și Technicolor Advanced HDR, care este de fapt un grup de standarde care variază în funcție de modelul dvs.
HDR pe camere
În cazul camerelor, nu este același lucru, iar HDR are o explicație ușor diferită. Ideea este totuși să lucrezi cu luminozitate și culori. Dar, într-un mod foarte scurt, este ca și cum ai face exact aceeași fotografie de mai multe ori, numai de fiecare dată cu o expunere diferită la lumină: una cu senzorul care primește multă lumină, cealaltă puțin mai puțin și așa mai departe până la cea mai mică expunere posibila. Și apoi, automat, sistemul face o combinație a rezultatelor, cu acel interval dinamic atins.
Ideea este aceeași ca și pentru televizoare: oferirea unui echilibru între nivelurile de luminozitate, chiar și în portrete mai complexe și cu reglaje de iluminare diferite. Umbrele sunt mai accentuate, iar culorile sunt mai vii.
Fotografia HDR a fost un stil de captare sau chiar de editare a imaginilor de către un software care a fost foarte la modă acum câțiva ani, dar nu întotdeauna bine folosit. Uneori a existat un rezultat suprasaturat în culori și un aspect „chiar prea realist” care a deranjat mulți oameni. Fotografia HDR nu este o soluție magică pentru îmbunătățirea clicului și nu este indicată în toate situațiile, cum ar fi scenele cu multă mișcare. Dar, dacă este utilizat bine, generează rezultate incredibile.
